Justitia romana prin jocuri politice, sau despre „cainele” din spatele omului

cainele din spatele omuluiIn toamna anului 2013, din nefericire Ionut a trecut intr-o lume mai buna. Nu e nici primul si nici ultimul probabil care moare intr-un act violent provocat de animale. Doar ca in acest caz parintii, indreptati dealtfel sa-si strige cuiva si undeva durerea, au fost mai insistenti sau, se pune intrebarea daca nu cumva s-au gasit suficiente persoane insistente care sa profite de durerea cuiva pentru a initia o noua miscare de indobitocire a maselor si in acelasi timp de subtila directionare a atentiei publice catre orice altceva decat coruptia, furtul si nedreptatile produse de cei care sunt pusi sa ne asigure cadrul unei vieti linistite si traite in demnitate.

Durerea parintilor este inerenta si este evident indezirabil lasatul lucrurilor la intamplare. Dar, oamenii legii, prin prisma figurilor politice care-i sustin, evita dupa atata timp sa arate opiniei publice anesteziate realitatea in toata splendoarea ei: da, niste parinti suferind inevitabil, da, niste caini „agresivi” care-si aparau teritoriul (lucru firesc de altfel pentru toate animalele, inclusiv pentru om!), da, un proprietar de caini care nu a asigurat perimetrul de acces al animalelor detinute si nu, nu o bunica inconstienta sau lipsita de competenta de a avea grija de 2 copii deodata sau poate chiar de unul singur si nu, nu niste parinti care oribiti de durere refuza sa accepte incapacitatea unei bunici si chiar propria inconstienta de a-i incredinta copilul spre atentie si grija, fiind evident ca nu putea duce asta!

Da, nu era firesc ca lucrurile sa fie lasate asa, nu era firesc ca cei responsabili sa nu fie amendati cel putin de bunul-simt al vietii, dar faptul ca exista animale agresive, pentru ca asa sunt dresate (exact ca si in cazul majoritatii oamenilor!), nu e un motiv sa dai legi pentru a ucide in masa si animalele blande si mai ales nevinovate de suferintele oamenilor! Pentru ca acesta a fost rezultatul! Pur politic! De ce politic? Pentru ca prin astfel de legi, noi oamenii suntem dresati, cu succes as zice, sa fim agresivi, suntem dresati sa ne centram pe a ne impartasi unii altora violente verbale, fizice si de atitudine ca sa nu-i mai vedem pe ei, pe ei politicienii! Suntem dresati pe principul „dezbina si cucereste”, deoarece suferintele interioare personale duc la opinii reactive, opiniile diferite duc la rauri de emotii, emotiile duc la comportamente! Ce mediu mai bun decat acesta este venirea cu o lege abuziva care sa arate fals ca „le pasa”?

Le pasa de ce anume? Sa nu mai fie caini pe strada? Sunt sute de mii de persoane care isi ofera ajutorul pentru sterilizare, hranire si adoptie, atat cetateni romani voluntari cat si straini (vezi Steven Seagal, Brigitte Bardot si multi altii), dar ei ucid in continuare pentru ca este o noua modalitate de a justifica banii cheltuiti!

Le pasa de siguranta si linistea cetateanului? Cum? Prin lansarea de legi abuzive din care parlamentarii au doar drepturi si cetateanul doar obligatii? Printr-un sistem legislativ si de recompensare a muncii care-i determina pe romanii nostri sa sclavageasca muncind prin tari straine (si ma refer strict la cei care muncesc!)? Printr-un sistem care determina ca valorile noastre umane sa-si ia bocceluta in spate si sa navigheze pe mari mai pline de bun-simt si respect fata de fiinta umana?

Haha. Da, le pasa! Le pasa de imaginea lor in preajma alegerilor, le pasa de orice aspect care poate aduce un ban in pusculita proprie, le pasa de construirea oricarui context prielnic pentru a muta privirile oamenilor catre altceva decat mizeriile lor!

Dar nu ei sunt vinovati, ci noi, noi cei care am facut o revolutie si am indepartat cu speranta un sistem de oprimare dorind respect si dreptate, noi cei care pretindem ca vrem o viata mai buna pentru copiii nostri dar alegem sa fim in continuare oprimati, agresati comportamental, verbal, legislativ, mass-mediatic s.a.m.d., doar noi, noi „botanistii”. Ne-am obisnuit atat de mult sa fim agresati incat tot ceea ce facem este sa-i lasam sa ne educe copiii prin exemple de agresiune, prin exemple arhaice de aplicare a legii talionului, prin exemple extremiste si partinitoare!

In loc sa fim invatati iubirea, compasiunea, iertarea, acceptarea si valorile pozitive si constructive! In loc sa avem exemplu de pace, liniste si model de comunitate!

Un verdict pronuntat! Un verdict: „ochi pentru ochi, dinte pentru dinte” reformulat si adaptat la prezentul tarii „daca sufera un inconstient, pedepsim miliarde de nevinovati si dam exemplu de agresivitate, ca sa vada ei ce e aia agresivitate reala!”

Inca un verdict pronuntat incomplet si rusinos pentru tara noastra!

Blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.